Solstițiul de iarnă, fenomenul astronomic care marchează începutul iernii astronomice în emisfera nordică, are loc astăzi, 21 decembrie. Este ziua cu cele mai puține ore de lumină din an și cu cea mai lungă noapte.
În Constanța, durata zilei va fi de numai 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea va ajunge la 15 ore și 10 minute, maximul anual. De la acest moment, zilele vor începe să crească treptat, până la solstițiul de vară din 21 iunie.
De ce apare solstițiul de iarnă
Solstițiile și echinocțiile sunt efectul mișcării Pământului în jurul Soarelui și al înclinării axei sale. Axa de rotație a planetei este înclinată cu aproximativ 23,4 grade față de planul orbitei, ceea ce determină succesiunea anotimpurilor.
Între martie și septembrie, emisfera nordică este mai înclinată spre Soare, ceea ce aduce primăvara și vara. Din septembrie până în martie, situația se inversează, iar în emisfera nordică se instalează toamna și iarna. În emisfera sudică, anotimpurile sunt opuse.
La solstițiul de iarnă, Polul Nord este orientat în direcția opusă Soarelui, motiv pentru care temperaturile sunt mai scăzute și durata zilei este minimă. În același timp, în emisfera sudică începe vara.
Ora exactă a solstițiului în România
În 2025, solstițiul de iarnă are loc în România la ora 17:03, conform astro-urseanu.ro. Din acest moment, durata zilelor va crește constant.
La data solstițiului, Soarele răsare și apune la aproximativ 23°27’ sud de punctele cardinale est și vest. La amiază, având în vedere latitudinea medie a României (45°), Soarele urcă la doar 21° deasupra orizontului, una dintre cele mai joase poziții din an.
Originea cuvântului „solstițiu”
Termenul „solstițiu” provine din latină, din „sol” (soare) și „sistere” (a sta pe loc). Denumirea reflectă faptul că, timp de câteva zile înainte și după solstițiu, poziția aparentă a Soarelui pe cer pare aproape neschimbată.
Fenomenul solstițiului nu este specific doar Pământului. Orice planetă cu o axă de rotație înclinată are solstiții și echinocții, însă efectele climatice diferă. De exemplu, Venus, cu o înclinare axială de doar trei grade, are variații sezoniere minime, în timp ce Marte, cu o orbită mai puțin circulară, înregistrează diferențe mai mari de temperatură între anotimpuri.
