Cabinetul de avocat „Alexandru Bajdechi” anunță, printr-un comunicare de presă, depunerea unei sesizări disciplinare la Inspecția Judiciară, sesizare care vizează conduita a trei judecători din Constanța, în legătură cu soluțiile pronunțate într‑un dosar. Redăm mai jos comunicatul.
„În centrul acestei sesizări se află o situație care, în orice stat de drept funcțional, ar trebui să ridice imediat multiple semne de întrebare: doi dintre judecătorii implicați sunt soț și soție. Fiecare a judecat, pe rând, părți esențiale ale aceluiași litigiu, respectiv suspendarea și anularea unui act. Prima dintre hotărâri, pronunțată de soție, conține erori grave – inclusiv preluarea unor afirmații care se presupune că făceau parte dintr‑un înscris care nici măcar nu se afla la dosar. Ulterior, soțul acesteia a participat la completul care a admis o contestație în anulare, o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte procedurale, formulată de unitatea de învățământ, și a desființat hotărârea definitivă anterioară, ajungând exact la concluziile soției sale, aproape ca într‑o continuare firească a raționamentului inițial. Nu credem în astfel de coincidențe, având în vedere că hotărârea pronunțată de soție se afla la dosarul soluționat de soț.
Această suprapunere nu este doar nefericită, ci profund incompatibilă cu standardele minime de imparțialitate. Aparența de imparțialitate este un pilon al justiției, iar în acest caz, ea pur și simplu nu există. Niciun justițiabil nu trebuie să fie nevoit să se întrebe dacă rezultatul unui proces a fost influențat de relații personale, dar exact în această situație s‑a regăsit un copil de 14 ani și familia acestuia.
Mai mult, în soluția dată recent în contestația în anulare, doi judecători au justificat admiterea căii extraordinare printr‑o așa‑zisă „motivare” a actului administrativ emisă după adoptarea hotărârii de scădere a notei la purtare – o adresă ulterioară, emisăpe 28.06.2023, folosită retroactiv ca fundament pentru un act din 15.06.2023.
Această construcție juridică este nu doar eronată, ci complet aberantă. Legea impune ca actul administrativ să fie motivat înainte de a produce efecte, nu după. Orice motivare post‑factum încalcă principiile elementare ale legalității, ale transparenței procedurale și ale dreptului la apărare. A trata o adresă ulterioară drept motivare valabilă a unei măsuri care lasă un copil repetent reprezintă o gravăabatere de la normele care guvernează contenciosul administrativ. Faptul că doi judecători care au soluționat contestația în anulare au considerat-o suficientă nu poate fi trecut cu vederea. Cu atât mai relevant este faptul că al treilea judecător din completul Curții de Apel Constanța, magistratul care a formulat opinia separată, a atras explicit atenția asupra acestor erori. Acesta a arătat că soluția de admitere a contestației în anulare este profund greșită.
Și mai grav este că, prin soluția adoptată, cei doi judecători au continuat să trateze actele administrative ale școlii ca și cum ar fi fost perfect motivate și procedurale, deși chiar instanța de recurs stabilise anterior că lipsesc justificări reale, că sancțiunile nu se corelează cu înscrisurile din dosar și că hotărârile Consiliului de administrație sunt invalidate juridic. Practic, o eroare vădită a fost transformată într‑o concluzie judiciară consolidată printr‑o contestație în anulare admisă pe baze fragile, dacă nu inexistente.
Familia de magistrați implicată în acest dosar a ajuns să pronunțe soluții care se completează reciproc, întărindu‑se una pe cealaltă, în detrimentul unui copil și în contradicție cu opinia judecătorului care a avut curajul profesional de a spune clar: soluția este eronată.
Încrederea societății în sistemul de justiție nu poate fi menținută atunci când hotărârile par croite pentru a proteja aparențe sau pentru a valida soluții greșite, mai ales când rămân neexplicate incompatibilități evidente și raționamente judiciare fără suport legal.
Justiția ar trebui să fie locul unde autoritățile publice află că nu se află deasupra legii. Când însă, printr-o succesiune de erori, chiar și elementare, un elev este aruncat într‑un labirint de soluții contradictorii, cu motivări post‑factum și hotărâri date în ciuda incompatibilităților, atunci sistemul trebuie să răspundă, iar încrederea societății și a profesioniștilor se erodează.
Conform Codului Deontologic al Avocatului Român: „Art. 21: (8) În mod excepțional, când interesul clientului o impune, avocatul poate să prezinte presei abuzurile la care este supus clientul său, solicitând restabilirea legalității și adoptarea unor măsuri procedurale corecte.”
„În acest context extrem de tensionat privind justiția, atunci când vezi abuzuri îndreptate împotriva cetățenilor, este cu atât mai grav. Formularea unei sesizări disciplinare nu este o plăcere, dar în acest context pare a fi printre singurele remedii pentru a corecta o aberație juridică. Statul de drept este din ce în ce mai atacat și, după cum se vede, chiar din interior. În acest moment, aparența este că Justiția din România nu mai este independentă. Inspecția Judiciară este chemată astfel fie să confirme acest fapt, fie să îl infirme” a declarat Alexandru Bajdechi, avocat.”
