Statuia din Medgidia. Plecăciune către regimul autoritar din Kazahstan, spatele întors eroilor României

Pe 14 martie 2019, Parlamentul European adopta o rezoluție privitoare la situația drepturilor omului în Kazahstan. Când citești ce scrie acolo, te trec fiori pe șira spinării și îți aduci aminte de regimul de teroare impus de comuniști în România, după 1945.

Iată un exemplu: activista și blogerița Ardak Ashim a fost acuzată de „incitare la discordie” pentru postările ei critice de pe platformele de comunicare socială și a fost supusă detenției psihiatrice forțate. Imaginați-vă așa ceva în România. Imaginați-vă că cineva scrie pe un site câteva rânduri care nu-i plac președintelui țării și e internat la spitalul de nebuni. Pare ireal, nu? Încă unul: la 13 martie 2018, autoritățile au interzis mișcarea pașnică a opoziției „Democratic Choice of Kazakhstan” (DCK), iar peste 500 de persoane au sprijinit DCK în diferite forme. Activiștii civili Almat Zhumagulov și poetul Kenzhebek Abishev au devenit victime ale luptei autorităților din Kazahstan împotriva DCK și au fost condamnați la 8 și, respectiv, 7 ani de închisoare. Ablovas Dzhumayev a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar Aset Abishev la patru ani de închisoare pentru criticarea autorităților online și pentru sprijinirea DCK. Kazahstanul este o țară unde „libertatea religioasă și a convingerilor a fost grav subminată” și unde „convingerile religioase sunt folosite de autorități ca pretext pentru detenția arbitrară”. De exemplu, oameni au ajuns în închisoare pentru „incitare la ură religioasă”.

Kazahstanul se situează pe locul 143 din 167 în Indicele democrației mondiale, țara fiind astfel definită ca un regim autoritar. Raportul îl puteți citi AICI.

Tot în 2019, acolo s-au organizat alegeri prezidențiale. Fosta țară a imperiului URSS fusese condusă între 1991 și 2019 de unul dintre ultimii lideri totalitari de pe Terra, Nursultan Nazarbayev. N-a mai candidat în 2019. Alegerile au fost câștigate însă de cel privit a fi discipolul său, Kassym-Jomart Tokayev.

Una din primele sale decizii, în 23 martie 2019, deci la 9 zile de la devastatorul raport al Parlamentului European, a fost să schimbe numele capitalei țării, din Astana în Nur-Sultan, în onoarea fostului președinte Nursultan Nazarbaev. Acesta rămâne şeful Consiliului de Securitate al ţării din Asia Centrală, liderul partidului Nur Otan şi membru al Consiliului Constituţional.

Poate vă întrebați ce legătură au toate acestea cu județul Constanța. Au o legătură mare, economică și socială.

Kazahii au o prezență economică importantă în județul Constanța. Au cumpărat rafinăria Petromidia, iar, din 2014, Grupul Rompetrol NV și-a schimbat denumirea in KazMunayGas International NV, ca parte a procesului de integrare a activităților si operațiunilor in cadrul unicului sau acționar – KazMunaygas (KMG), compania națională de petrol si gaze din Kazahstan.

Compania a înregistrat pierderi de aproape 50 de milioane de euro în ultimul an.

Nu se mulțumesc însă cu o prezență economică, ci vor și una culturală. Pe 15 februarie, o delegație la vârf la statului kazah a vizitat Primăria Constanța. „Oficialii misiunii diplomatice a Republicii Kazahstan în România şi-au reiterat interesul pentru amplasarea, pe raza municipiului Constanţa, a bustului muzicianului și compozitorului kazah Kurmangazy Sagyrbaiuly.”, au precizat reprezentanții Primăriei Constanța.

Conducerea primăriei s-a răzgândit, dar kazahii nu s-au lăsat și au găsit o soluție de rezervă. Vor amplasa statuia la Medgidia. Înțeleg că va di dezvelită oficial pe 26 martie. Deci era gata, în vreo magazine din România, se aștepta acceptului unui primar.

Am scris din februarie că amplasarea unei statui în Constanța este o idee proastă. În primul rând, orașul nostru are mare nevoie de bustul sau statuile a 4 români care au modelat istoria județului, a Dobrogei și a țării. Nu o spunem noi, ci reputatul istoric Valentin Ciorbea.

„Nu avem statuia lui Carol. Nu avem statuia lui Kogălniceanu. Nu avem statuia lui Brătianu. Nu avem o statuie a lui Remus Opreanu, ca să enumăr cei patru mari oameni care au marcat unirea Dobrogei și au canalizat drumul acesta spre modernizare și integrare”, îmi spune Valentin Ciorbea, într-o emisiune la Dobrogea TV.

L-am întrebat dacă avem nevoie realmente de aceste statui, dacă nu este o cheltuială prea mare sau inutilă, deși știam răspunsul.

„Credeți că Traian s-a gândit la cheltuială când a vrut să arate Romei și urmașilor că a învins un popor: Nu există monument mai important care s-a făcut la Roma legat de o bătălie. Columna lui Traian este maximul. Noi trăim și prin simboluri. În primul război mondial, în timpul ocupației puterilor centrale, bulgarii au dat jos de pe soclul statuia lui Ovidius și au demolat statuia Întregirii Dobrogei, care era în fața Tribunalului.”, a punctat Valentin Ciorbea.

Kurmangazy Sagyrbaev a fost un compozitor, instrumentist și artist popular kazah. S-a născut în 1818 în Hoarda Bukey. El este înmormântat în regiunea Astrakhan din Volga Inferioară în Federația Rusă de astăzi. Simbolul cultural al amplasării unei statui în județul Constanța pălește însă în fața problemelor unui stat care își conduce autoritar poporul. Acceptarea statuii este, implicit, acceptarea unei situații de fapt care contravine normelor europene.

În încheiere, să nu uităm de datoria de 600 de milioane de dolari ștearsă de Guvernul României. Povestea e mai amplă, o puteți citi AICI.

P.S. Niște politicieni care susțin că au ADN de daci au anunțat că vor protesta la dezvelirea statuii. Sper că acțiunile lor – care poti fi catalogate fără a greși ca politice – să se rezume la litera și spiritul legii. Din fericire, în România putem să scriem și să spunem ce dorim, fără să fim aruncați în închisoare. Ura bazată pe criterii de rasă, culturale, politice, religioase nu ne deosebește cu nimic de un regim totalitar.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Constanța 100% pe Facebook printr-un Like mai jos:
Constanta-financiara-sigla-jpg
sprijina-jurnalismul-independent

Leave a Reply

Your email address will not be published.