Sunteţi student (elev) şi în timpul unui examen îl vedeţi pe un coleg copiind. Cum reacţionaţi?

Cristi Hagi

Am întâlnit mulți constănțeni supărați de faptul că primăria i-a rugat să facă voluntar curățenie în jurul blocurilor (amenințând totuși cu amenzi pe cei care nu se conformează). Se pare că, mai nou, și primarul interimar Decebal Făgădău este dezamăgit. Nu despre argumentele lor vreau să vorbesc aici, deși multe dintre ele sunt perfect valabile, ci despre faptul că acestă campanie are toate șansele să fie un eșec. Dar și despre faptul că ar fi foarte bine să nu fie așa. (O precizare: textul este scris la începutul campaniei ”Curățăm Constanța Noastră”.)

Pe scurt: noi, constănțenii, nu vom ieși în număr mare la curățenie din cauza dimensiunii noastre culturale.

Unul dintre cele mai cunoscute instrumente de analiză a unor dimensiuni culturale ale popoarelor a fost realizat de către profesorul olandez Geert Hofstede, care a studiat, pe baza unui sondaj, comportamentul  organizaţional din câteva zeci de ţări şi a reuşit să identifice un set de 5 variabile (dimensiuni) fundamentale care diferenţiază o cultură de alta. Una dintre aceste variabile este ”individualismul”.

Deși Hofstede nu a realizat un sondaj în România, doi profesori universitari, Ioan Mihuț și Dan Lungescu, de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, au realizat, bazându-se pe metodologia olandezului, un sondaj la nivelul întregii țări, inclusiv în Dobrogea, publicat în lucrarea ”Dimensiuni culturale în managementul românesc”, în 2005.

Ce înseamnă însă ”individualism”, în accepțiunea acestor cercetători.

”Individualismul exprimă măsura în care societatea încurajează relaţiile interpersonale şi realizarea individuală. Un grad înalt de individualism arată că accentul e pus pe individualitate şi drepturi individuale; între membrii societăţii există relaţii interpersonale foarte slabe. Un grad scăzut de individualism au societăţile cu o natură colectivistă, cu legături foarte strânse între membri; în aceste culturi se consolidează familii extinse şi colectivităţi în care fiecare membru este responsabil pentru ceilalţi. Caracterul acestor relaţii interumane (individualism / colectivism) se formează iniţial în familie, se întăreşte în afara acesteia şi îşi pune amprenta foarte puternic asupra culturii şi comportamentului organizaţional. Aceste relaţii diferă de la o societate la alta prin prisma a trei elemente:

– intensitatea: măsura în care membrii societăţii depind unul de altul;

– anvergura: numărul de indivizi cu care cineva întreţine relaţii cât de cât intense;

– fundamentarea (predeterminarea): criteriile după care se dezvoltă relaţiile dintre  persoane – există culturi în care relaţiile interpersonale sunt predeterminate, au la bază elemente de statut atribuit (clasa socială, etnia, apartenenţa religioasă, în general apartenenţa la un grup social sau altul) şi există culturi în care relaţiile dintre oameni se stabilesc fortuit (Hofstede foloseşte chiar termenul haotic), în funcţie de preferinţele fiecăruia. Aceste trei elemente nu formează nişte dimensiuni diferite ale relaţiilor interumane, ci sunt convergente: în culturile individualiste relaţiile dintre oameni sunt slabe, puţine şi pe baza preferinţelor individuale, iar în cele colectiviste sunt intense, multiple şi predeterminate.”

Pentru România, Geert Hofstede a estimat pentru această dimensiune indicele 30, ceea ce semnifică individualism scăzut (colectivism ridicat).

Pentru a determina rata de individualism s-au realizat mai multe sondaje. Unul dintre cele mai importante, atât prin relevanţa fenomenului analizat (este vorba de un exemplu clar de importanţă a apartenenţei la acelaşi grup), cât şi prin capacitatea de a genera răspunsuri sincere, a fost următorul: Sunteţi student (elev) şi în timpul unui examen îl vedeţi pe un coleg copiind. Cum reacţionaţi? Într-o societate individualist (precum SUA, cu cel mai ridicat indice de 91 pe scala Hofstede), un student este conştient că are de suferit dacă alţii promovează prin fraudă; într-o societate colectivistă, legăturile sufleteşti dintre colegi sunt mult mai puternice şi un student nu şi-ar “trăda” colegul, spun profesorii clujeni. Dacă studentul analizat se aliază cu cel care copiază, acest comportament este tipic pentru colectivism; dacă nu reacţionează negativ fiindcă se teme de părerea celorlalţi (îi este frică să nu fie privit ca trădător), este reflectat acelaşi fenomen: societatea este una colectivistă, individul trebuind să respecte normele sociale ale acesteia. Aşadar, prima variantă este singura care descrie un individualism ridicat, celelalte trei fiind proprii unei societăţi colectiviste (am inclus trei variante de aceeaşi natură pentru a vedea şi cauza aparentă a colectivismului).

Iată răspunsurile posibile:

  • consider că colegul este un hoţ şi îi spun profesorului ce se întâmplă; (2) mi-ar plăcea ca “hoţul” să fie prins, însă mi-e jenă să-l pârăsc; (3) nu mi-aş trăda niciodată un coleg, deci mă fac că nu văd; (4) ţin foarte mult la colegi, aşa că l-aş ajuta să copieze mai uşor sau să nu fie prins
Variante de răspuns 1 2 3 4 Total
Frecvența absolută 33 26 600 85 924
Frecvența relativă 3,6% 22,3% 64,9% 9,2% 100%

Răspunsurile date la această întrebare sunt cât se poate de relevante: aproape toţi respondenţii au recunoscut că ar avea un comportament specific unei societăţi colectiviste (64,9+9,2=74,1%) din convingere, 22,3% din teama de părerea celorlalţi). Este foarte relevant şi faptul că tinerii sub 26 de ani au respins prima variantă într-o măsură mai mare decât restul respondenţilor; ţinând seama de faptul că ei se pot pune cel mai uşor în postura respectivă, presupunem că răspunsurile lor evidenţiază cel mai fidel această caracteristică culturală. De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul că absolut nici un respondent absolvent de studii aprofundate sau doctorale nu a ales prima variantă, ceea ce ne face să considerăm că individualismul este şi mai scăzut.

În concluzie, a rezultat că individualismul la români are un nivel redus: 30. SUA, după cum spuneam, are un indice de 91. Iată și alte exemple: Olanda, Canada și Ungaria: 80, Italia – 76, Franța și Suedia – 71, Norvegia – 69, Germania – 67, Cehia – 57, Bulgaria – 30, Arabia Saudită și Albania – 20, Trinidad Tobago: 16, Ghana și Burkina Faso – 15.

Concluzia cercetătorilor: în cultura organizațională din România individualismul este foarte redus. Vorbim, mai precis, de colectivism, caracterizat prin aşteptarea ajutorului din partea comunităţii, lipsa de iniţiativă, viziunea contraproductivă asupra proprietăţii private şi, mai presus de toate, nepotismul şi primatul intereselor de grup (indiferent de criteriul formării acestuia).

Nu discutăm cum s-a ajuns aici. Motivele sunt multiple. Rețineți însă: suferim de colectivism caracterizat de așteptarea ajutorului din partea comunității și lipsă de inițiativă. Nu, nu toți, ci noi în general, ca și comunitate. Indiferent de motivele pentru care unii dintre noi refuză campania primăriei (repet, pe bună dreptate), acestea sunt tare pe care trebuie să le depășim.

Campania ”Curățăm Constanța noastră” poate fi nu numai o campanie de curățenie, ci și un de schimbare de mentalități și cutume culturale.

PS. Am pus un pariu cu primarul interimar Decebal Făgădău. Eu sunt de părere că nu va reuși să strâng o masă critică în jurul acestui program, el dimpotrivă. Miza: o cafea. Este pariul pe care aș vrea din tot sufletul să îl pierd.

energia residence
Zen Residence
comprest util asfalt dobrogea



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Următorul articol

De mâine avem căldură în apartamente

Thu Oct 22 , 2015
RADET Constanta anunţă că a finalizat probele de presiune la rece pe instalaţiile proprii şi începând de astăzi va proceda la încărcarea instalaţiilor consumatorilor (din interiorul clădirilor). RADET recomandă consumatorilor să închidă vanele de branşament dacă mai au lucrări în desfăşurare pe instalaţiile interioare sau nu sunt pregătiţi să primească […]