Tatăl. Al meu, al tău, al oricui

Gong! Cortina se ridică și pe scenă intră tatăl. Al meu, al tău, al oricui. Tatăl bătrân și atins de aripa neagră a demenței. Piesa începe și te atrage în mrejele ei pentru că fiorii ce îi simți nu sunt doar cei ai milei pentru suferința altuia, ci și pentru propria suferință. Căci dincolo de durerea că timpul sapă riduri adânci pe chip și te aduce în clipa în care, uitându-te în oglindă, te vezi ca pe un străin, înțelegi mai mult ca niciodată că timpul este un inamic care nu uită niciunul dintre fronturile pe care luptă: trup, memorie, relații cu cei dragi. Și îți vine să plângi pentru că știi că nu ai cum să scapi de tot ceea ce bătrânețea aduce cu ea…

Florian Zeller scrie textul perfect al dragostei filiale și al dragostei paterne. Un tată bătrân care „uită” din cauza bolii că una dintre fiice a murit transmite de fapt mesajul că, dincolo de demența care șterge coordonatele temporale, pentru un părinte, un copil nu moare niciodată. Într-un mod straniu, boala devine o scuză pentru ca tu, părinte, să nu îi dai morții satisfacția că ți-a răpit una dintre ființele cele mai dragi… Să ocultezi sub scutul demenței atotputernicia morții… Și apoi sfâșierea fiicei pe care viața, cu bucuria și plenitudinea unei a doua șanse primite, poate nesperat, o atrage ca un miraj, dar pe care responsabilitatea față de tatăl ei o țintuiește lângă cel pe care nu vrea nicio clipă cu adevărat să îl înstrăineze unui spital, unei asistente, unor medicamente.

Spectatorii intră în sală așteptând apariția maestrului Rebengiuc, ajuns la vârsta senectuții. El va fi tatăl. Al meu, al tău, al oricui. Pentru unii dintre ei, fracțiuni de secundă au fost furate spectacolului „Tatăl” pentru că prin fața ochilor apărea Victor Rebengiuc în rolul lui Apostol Bologa din viziunea lui Liviu Ciulei a „Pădurii spânzuraților” ori în rolul lui Moromete stând la taifas politic cu Cocoșilă ori al lui Tipătescu, secvențial romantic, gata să sacrifice totul pentru a fugi în lume cu o Zoe mai bine ancorată în realitatea politică a începutului de secol XX decât el… Am crescut, mulți dintre noi, cu aceste roluri iconice ale lui Victor Rebengiuc. Iată-l pe scenă. Pijamale albastre, baston, un ceas veșnic pierdut, ca o glumă la adresa Timpului despre care ajungem să ne întrebăm ce rost mai are să îl măsurăm. Căci nu timpul fizic și atotdistrugător este cel care contează, pare a ne spune personajul încarnat de Victor Rebengiuc. Timpul inimii, timpul iubirii, timpul dăruirii, timpul întoarcerii la sine, iată timpul care contează.

Privești piesa temându-te că maestrul ar putea greși. Pentru că este om. Pentru că ai aflat din presă sau dintr-o căutare curioasă pe Google că a împlinit 90 de ani… Pentru că bunicii tăi sau părinții tăi la 90 de ani nu mai erau sau nu mai erau… ei. Dar nu. Văzându-l pe Victor Rebengiuc pe scenă, la 90 de ani, îmi reveneau obsedant în minte versurile lui Nichita Stănescu din poezia „Adolescenți pe mare”: „Și aștept / un pas greșit să văd, sau o alunecare / măcar pân’ la genunchi în valul diafan / sunând sub lenta lor înaintare. / Dar ei sunt zvelți și calmi, și simultan / au și deprins să meargă pe valuri, în picioare.” Și atunci, personajul și omul se contopesc și devin tatăl meu, al tău, al oricui. Dacă ți-ai pierdut părinții tineri (și ce copil consideră, oare, vreodată, că părinții îi sunt bătrâni și că moartea este îndreptățită să îi ia?!?), te regăsești în piesă. Dacă ai grijă de un părinte în suferință, te regăsești în piesă. Dacă ți-e teamă că îmbătrânești, te regăsești în piesă. Dacă i-ai greșit vreodată părintelui tău, dacă l-ai judecat, dacă ai fost prea dur cu el și ai regretat, te regăsești în piesă.

Și, la final, ieșirea maiestuoasă din scenă… În aplauzele îndelungate ale spectatorilor se puteau citi admirația, recunoștința, respectul și speranța. Căci rolul genial făcut de Victor Rebengiuc la 90 de ani este speranța că putem fi ocoliți de spectrul pierderii în rătăcirile minții de bătrân. Victor Rebengiuc părea a fi fost coautor al textului și a spune că o minte lucidă, o minte antrenată, o minte cultă va ține departe bătrânețea și pierderea de sine. Și s-au mai văzut pe scenă niște aripi: aripile celui care își îmbrățișa mai tinerii confrați, publicul recunoscător, lumea cu tot ce are ea mai frumos.

Dar adevărata ieșire din scenă avea să se producă, pentru mine, în stradă. Pe la ușa actorilor de la „Bulandra”, s-a ivit, cam la 15 minute după terminarea spectacolului, maestrul Rebengiuc. Cu un trandafir roșu în mână. Era așteptat de un tânăr în incapacitate de a se mișca și de, probabil, mama sa. Tânărul își dorea o fotografie cu maestrul. Victor Rebengiuc i-a dăruit, mai întâi, trandafirul pe care îl primise. Apoi s-a lăsat fotografiat și a schimbat câteva cuvinte cu cei care îl așteptaseră. Am îndrăznit să îl rugăm să facă și cu noi, cei veniți din provincie, o fotografie. Nu ne-a refuzat. Și-a îndreptat spatele apoi, modest, și-a aranjat încă o dată pălăria și … a plecat. Tatăl meu, al tău, al oricui.

Mai jos puteți vedea trailerul spectacolului.

Recomandări:

„Chiritza în concert”: bucuria spectacolului total

Spectacol de excepție pe scena SEAS la Constanța: Școala nevestelor, de Molière

„Povestiri culese” cu Maia Morgenstern și Cătălina Mihai – un spectacol despre viață, iubire, creație și efemeritate VIDEO


Puteți urmări Constanța 100% și pe Google News sau canalul de WhatsApp.

Conținutul website-ului www.ct100.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informațiile publicate pe acest site sunt protejate de către prevederile naționale și internaționale legale în vigoare. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conținutului acestui website.

Comentariile la articole sunt moderate. Așa se întâmplă încă din 2015, de la înființarea Constanța 100%. Am luat această decizie pentru a evita injuriile, calomniile, informațiile false. Dacă doriți să comentați, vă solicităm să folosiți un limbaj decent, să nu folosiți atacuri la persoană și nici informații false. Utilizatorului îi revine întreaga responsabilitate a comentariilor și a acțiunilor sale decurgând din acest act.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

Peste 20 de turiști din Costinești au ajuns la urgență, acuzând indigestie

mar iul. 11 , 2023
Mai multe cazuri de indigestie au fost acuzate în stațiunea Costinești de 21 de persoane, luni seară. Acesta erau cazate la o vilă. Inițial au sunat la 112 opt dintre ele. Apoi, alte 13. În total, au apelat la medici 11 femei, 4 bărbați și 6 copii. Toți au fost […]
spital-judetean-constanta-urgenta

V-ar putea interesa și: