„Un procuror, plătit de statul român, nu numai că nu apără drepturile statului, ci este împotriva lui”

Omul de afaceri Grigore Comănescu

„Un procuror, plătit de statul român, nu numai că nu apără drepturile statului, ci este împotriva lui”. Este una dintre cele mai dure declarații pe care le-am auzit la adresa procurorilor din România.

Cazurile „Portocală” și DNA Ploiești pălesc în fața acesteia, pentru că, dacă acolo vorbeam de fapte care aduceau prejudicii unor persoane, aici vorbim despre statul român. Și despre un prejudiciu estimat imens: un miliard de euro.

Declarația îi aparține omului de afaceri Grigore Comănescu. Am smuls-o la finalul unui proces care a avut loc, recent, la Tribunalul Constanța. Un proces despre care am scris pe larg, referitor la modul în care Primăria Năvodari a inventariat și intabulat terenuri pe malul lacului Siutghiol, deși acestea sunt, potrivit legilor în vigoare, bunuri ale statului român. Evident, a avut largul concurs al unor instituții ala statului despre care vorbim, în special al Oficiului pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Am mers să asist la un nou termen al procesului, care se desfășura în cameră preliminară. Am putut sta în sală până la final, când s-a judecat acest dosar. Judecătoarea, care părea că ne-a observat abia atunci, pe mine și câțiva colegi din presă, și ne-a cerut să ieșim din sală, pentru că ședințele de cameră preliminată nu sunt publice. Avea dreptate. Legea trebuie respectată, am părăsit sala.

Am așteptat însă până la final, fiind foarte curioși cum a decurs acest proces. La ieșire, am insistat pentru o declarație din parte lui Grigore Comănescu, pe care l-am văzut în sală.

„Așa ceva n-am mai întâlnit niciodată. Nu-mi vine să cred că un procuror, care este plătit de statul român, nu numai că nu apără drepturile statului român, ci chiar este împotriva statului. În acest caz, procurorul ar fi trebuit să accepte, ba mai mult, să insiste ca statul român să-și apere dreptul de proprietate, pentru că statul român de fapt suntem noi toți. El cred însă că apără Primăria Năvodari, în loc să apere statul român, ceea ce este inadmisibil. Vorbim despre un prejudiciu estimat de circa un miliard de euro și toată lumea se chinuie să astupe acest furt, ceva nu este în regulă.”, a spus acesta.

L-am întrebat dacă este un caz singular sau a mai întâlnit o astfel de atitudine.

„S-a întâmplat în mai multe cazuri. De fapt, la toate procesele, Primăria Năvodari nu a avut nevoie de avocat, pentru că procurorul a susținut-o foarte bine. Mai e o probleme: de fapt și de drept, în opinia mea, Caracalul nu este la Caracal, ci este mai mult la Constanța, dar și în toată țara.”, a completat acesta.

Infracțiunile nu se mai pot acoperi, pentru că instituțiile importante de la București au aflat ce se întâmplă aici și sunt cu ochii pe fapte.

Am fost și mai curioși să vedem ce s-a întâmplat, dar pentru a ajunge la ziua procesului, trebuie să explicăm succesiunea de fapte care a stat în spatele ei.

Cum spuneam, în 2012, Primăria Năvodari, condusă de Nicolae Matei, care ulterior avea să facă închisoare pentru dare de mită, a inventariat și intabulat o porțiune de teren pe malul lacului, deși acesta aparține statului român. Primăria Năvodari vine apoi și aplică o taxă fiscală de nu mai puțin de două milioane de euro firmei Somaco Construct, care realizase o construcție hidrotehnică cu scopul consolidării malului. E vorba despre mai puțin de 4000 metri pătrați, în fața vilelor pe care le construise. 2.000.000 de euro. Reprezentanții primăriei susțineau că ceea ce vedeau era un depozit de materiale și au aplicat o taxă retroactiv, din anul 2000. Are aceeași valoare ca pentru florărese, spunea Matei, la Realitatea TV. Dacă ați văzut florărese care plătesc două milioane de euro în doi ani la vreo primărie din lumea asta mare, să ne anunțați și pe noi, vă rugăm.

Primăria Năvodari a pierdut procesul de contencios fiscal pe fond, însă a reușit să-l câștige în apel, cu ajutorul unui expert judiciar, care este consilier județean și coleg de partid cu Matei. Acesta a scris că firma a depozitat piatra și nisipul sub forma unei platforme de consolidare. Pe același principiu, și apartamentele sunt, desigur, un depozit de materiale de construcții.  Societatea comercială a făcut plângeri penale și a prezentat dovezi că nu a depozitat materiale de construcții. Parchetul Judecătoriei Constanța au închis dosarul penal, de patru ori la rând, însă judecătorii de cameră preliminară au infirmat de fiecare dată soluțiile de clasare, obligând unitatea de parchet să facă cercetări. Dosarul zace și acum, nesoluționat, după 7 ani de la deschidere.

Lucrurile au început să se clarifice când pe fir au intrat instituțiile centrale ale statului român. Curtea de Conturi a emis un raport devastator, în care explică faptul că taxa aceasta fiscală aberantă este de câteva ori mai mare decât valoarea terenului. Apele Române, ABADL, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, și, nu în ultimul rând, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției şi petiții a Senatului României au arătat cum stau lucrurile de fapt. Experții Senatului spun clar că terenul aparține statului și nu putea fi intabulat de către o primărie.

Parchetul Curții de Apel Constanța a constatat ulterior că această taxă, care nu avea nici număr de înregistrare, a fost emisă săvârșindu-se infracțiunea de fals intelectual. Cei care au aplicat-o au scăpat însă basma curată, pentru că fapta penală se prescrisese. Așa cum era normal, Parchetul a sesizat instanța să desființeze înscrisul falsificat. Un judecător de cameră preliminară a desființat înscrisul.

De asemenea, un pas normal a fost ca statul român să-și revendice terenurile care-i aparțineau. Așa au făcut Ministerul Finanțelor, proprietarul de drept, și Apele Române, administratorul acestora. Aici s-a deschis însă o cutie a Pandorei, pentru vă vorbim de sute și sute de hectare, unde s-au construit blocuri, hoteluri, pensiuni, restaurante, locuințe, etc. Dacă statul câștigă, terenurile trebuie retrocedate. Va urma o nebunie.

Primăria Năvodari reacționează și contestă hotărârea prin care fusese desființată taxa fiscală. Procurorul de ședință, trimis la bară de Parchetul Judecătoriei, a pus concluzii în favoarea Primăriei Năvodari și a criticat poziția Parchetului Curții de Apel Constanța, parchet superior ierarhic. A reluat argumente utilizate de Parchetul Judecătoriei la tentativele repetate de clasare a dosarului penal deschis din 2012, infirmate de mai mulți judecători de cameră preliminară. Una peste alta, Tribunalul Constanța a admis contestația Orașului Năvodari, subliniind că terenul care a generat taxa fiscală aparține Orașului Năvodari. Asta în condițiile în care primăria contestase desființarea taxei, nu stabilirea proprietarului terenului. E ca și cum ai cere un deget și ți se dă mâna întreagă. Vă reamintim, avem deja o decizie în care se recunoaște că funcționarii au comis fapte penale.  După această decizie a Tribunalului Constanța, dosarul s-a întors la Judecătorie. O tânără judecătoare a respins cererea de anulare a deciziei falsificate de impunere fiscală, bazându-se pe decizia Tribunalului, care spune că proprietar al terenului e Primăria Năvodari.

Statul nu a stat însă cu mâinile în sân. Administrația Națională Apele Române a intervenit în această cale de atac extraordinară.

Ajungem la procesul care a declanșat reacția dură a omului de afaceri Grigore Comănescu. ANAR a cerut să fie introdus în cauză și Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român. Procurorul de ședință s-a opus.

Repetăm o parte din declarație lui Grigore Comănescu:

„Nu-mi vine să cred că un procuror, care este plătit de statul român, nu numai că nu apără drepturile statului român, ci chiar este împotriva statului. În acest caz, procurorul ar fi trebuit să accepte, ba mai mult, să insiste ca statul român să-și apere dreptul de proprietate, pentru că statul român de fapt suntem noi toți”.

Ce se va întâmpla în acest caz halucinant? Nimeni nu poate ști. Un lucru este cer: lucrurile se văd într-un fel de către unii procurorii și judecători din Constanța și altfel de instituții importante ale statului, pe care le-am enumerat mai sus. Apele Române, ABADL, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției şi petiții a Senatului României. Am văzut cu toții multe cazuri în care, pe plan local, justiție este înăbușită de anumite cercuri cu alte interese decât aflarea adevărului. În multe dintre ele, dreptatea nu a venit decât de la instituții din București. În speța de față, instituțiile de la București și-au spus clar și răspicat punctul de vedere. Vom urmări ce se întâmplă.

Postări recente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.