În ciuda faptului că Rusia își intensifică activitatea în Marea Neagră, Moscova va evita să cadă în capcana așa-numitului Război al Stelelor din timpul adminsitrației Reagan, care a dus la colapsul fostei URSS, afirmă contraamiralul (r)Vergil Chițac într-un interviu pentru Adevărul Financiar.
Până în 2020, Rusia va investi 2,4 miliarde de dolari pentru Flota Mării Negre fie pentru a-și proteja noile anexări teritoriale, fie pentru a-și proteja interesele economice. Banii vor merge, în principal, către construirea de noi nave și submarine precum și dezvoltarea infrastructurii portuare.
Totodată, președintele Obama a anunțat creșterea de patru ori a bugetului pentru securitatea europeană față de 2015, acesta ridicându-se la 3,4 miliarde de dolari. De asemenea, Parlamentul României a aprobat un buget al apărării de 1,7% din PIB, ponderea acestuia urmând să ajungă la 2% din PIB anul viitor.
Iată tot atâtea argumente care ne conduc spre ideea că Marea Neagră și, în particular, Constanța vor juca un rol-cheie în noul Război Rece, sintagmă care apare din ce în ce mai des în discursurile publice ale decidenților politci și militari din Occident și de la Răsărit.
Vergil Chițac are o expertiză importantă în privința rolului strategic al Mării Negre – până de curând, el a ocupat funcția de rector al Academiei Navale Mircea cel Bătrân. De asemenea, Chițac, care este și președinte al Asociației Civice pentru Constanța, și-a anunțat candidatura pentru Primăria Constanța.
Adevărul Financiar: Federația Rusă a anunțat bugete importante pentru modernizarea Flotei Mării Negre. Pe de altă parte, adminsitrația Obama a asigurat Euopa de Est că va fi protejată. Cum se poziționează Constanța în acest nou Război Rece?
Vergil Chițac: Se pare că un previzibil Război Rece, anunțat de diplomația mondială, va face ca orașul Constanța să fie la graniță. Vom fi în avanpostul acestui război. Lucrurile erau oarecum previzibile după anexarea Crimeei de către Federația Rusă. De altfel, din acel moment, Rusia înființa o unitate militară pe săptămână în Crimeea, o bună bucată de timp. Este limpede că Rusia vrea în perioada următoare să fie un jucător de talie mondială, un jucător strategic.
Există o diferență conceptuală între SUA, pe de o parte, și Rusia și China, pe de alta, în sensul în care SUA consideră că fiecare stat are dreptul să-și aleagă singur soarta in timp ce Rusia si China cred că ele, ca puteri regionale, trebuie să aibă un cuvânt de spus în zona lor de hegemonie. Principala problemă a Rusiei, așa cum vă spuneam și anul trecut, este cea economică. Există un plan de înzestrare a armatei cu tancuri moderne, cu o tehnică suprasofisticată – aproape infailibile, numai că și aici e o problemă economică. Ele au fost proiectatate pentru un preț mai mic – prototipul a costat 7 milioane de dolari, ceea ce este un preț mare, cam cu 250% mai mult decât se preconizase inițial. Rusia vrea să își doteze forțele armate cu circa 2.300 de astfel de tancuri până în 2020.
În ce mod se schimbă rolul Constanței, în noul context?
Prin Ministerul Apărării am fi dorit să avem permanent o grupare NATO în Marea Neagră, tocmai pentru a fi o contrapondere serioasă la gruparea de forțe din Sevastopol. Rolul Constanței se schimbă în sensul în care noi trebuie să ne regândim politica în domeniul apărării. Un prim pas s-a făcut în sensul că noi trebuie să creștem bugetul Apărării, ușor, ușor la 2% din PIB, până în 2017 – lucru apreciat de americani. În perioada recentă, ați văzut un semnal al americanilor în sensul în care ei au alocat în buget 3,4 miliarde de dolari pentru securitatea Europei de Est. Rusia, prin vocile cele mai autorizate, a spus că nu vrea să pice în capcana în care a căzut pe vremea președintelui Reagan – acesta a lansat inițiativa de apărare strategică, așa- numitul ”Război al Stelelor,” obligând URSS-ul din acea vreme la înarmare, ceea ce le-a secătuit substanța economică și a dus la colapsarea URSS-ului. Ei au această experiență și vor fi foarte reticenți în perioada următoare – totul va depinde de posibilitățile lor economice.
Suntem sau nu suntem în Război Rece?
Aproape suntem într-un Război Rece și trebuie să ne poziționăm și să ne recalibrăm foarte clar. Este foarte adevărat că Rusia este un vecin al nostru. Suntem într-o poziție geostrategică importantă și geostrategia este știința de a face politică în funcție de geografie – noi nu ne putem muta de aici, Rusia nu se poate muta de aici. Trebuie să jucăm politic cu atuurile pe care le avem: apartenența la NATO și UE, precum și parteneriatul strategic cu Statele Unite. Dar, dincolo de asta, ne trebuie și efortul nostru personal.
Apropo de asta, ambasadorul american la București spunea că, după aderarea la NATO și UE, România nu a mai avut proiect de țară. Plecând de aici, care este proiectul Constanței?
Constanța trebuie să fie un oraș cu o comunitate foarte solidă, cu dezvoltare economică, un oraș cultural cu o educație performantă. Dacă ne uităm pe cifre, în momentul de față nu stăm deloc bine. Dar despre asta, îngăduiți-mi să vorbim cu o altă ocazie.
Pornind de la afirmația vicepreședintele american, Joe Biden, potrivit căruia corupția este o altă formă de tiranie și de la sloganul ”corupția ucide”, cum stă Constanța la acest capitol?
Eu n-aș vrea să vorbesc decât pe bază de probe. Ce vă pot spune este că din evaluarea bugetului local reiese, din punctul meu de vedere, o sintagmă – este ceea ce eu numesc stat mafiot. Dacă vreți o definiție, statul mafiot cumpără scump și vinde ieftin. Mă refer la externalizarea unor servicii la prețuri foarte mari, precum cel cu firma de salubritate Polaris.
Revenind la discuția despre importanța strategică a Constanței, care sunt pârghiile prin care orașul de la malul mării își poate manifesta acest rol?
Portul este, fără discuție, poate cea mai importantă componentă a Constanței din punct de vedere geostrategic…
De fapt, Constanța s-a dezvoltat istoric în jurul portului.
Ca o scurtă istorie, portul este atestat în secolul 6 î.HR. În primul secol după Hristos, se dezvoltă economia și comerțul care se făcea la Edificiul Roman cu Mozaic care, acum, din păcate, este o ruină. Ajungem la 1856 când Imperiul Otoman hotărăște atribuirea construcției portului și a căii ferate de la Constanța la Cernavodă unei firme din Anglia. Ajungem în 1878 când, după Congresul de la Berlin, Dobrogea se alătură României. Construcția adevărată a portului începe în 1896 și se termină în 1909, iar proiectul de construcție este preluat de Anghel Saligny care, în opinia mea, este cel mai mare inginer pe care l-a avut România.
Întorcându-ne în prezent, Constanța a devenit un port de tranzit și un hub în transportul de cereale. A devenit un jucător important pe piața grâului care, în conformitate cu agenția Bloomberg, era în 2014 de 4,2 miliarde de dolari la nivel global. Cerealele din România și din țările din jur sunt depozitate aici și transportate în țările din zona Orientului Mijlociu. Din Constanța se mai exportă, din păcate, material lemnos, fier vechi, minereu, dar și mărfuri cu valoare adăugată, precum automobilele.
Faptul că Marea Neagră a devenit lac rusesc pune în pericol afacerile portului din Constanța?
Sigur că există o legătură între economie și politică și zonă conflictuală, dar eu nu cred că se vor depăși anumite limite și n-are nici Rusia vreun interes în acest sens. Constanța este un jucător important pe piața transporturilor navale la fel ca Odessa (Ucraina) și Novorosisk (Rusia). Federația Rusă este interesată să meargă comerțul ca să aibă venituri la buget.
Cum credeți că vor putea atrage Constanța și portul, în mod particular, mai multe investiții?
Investițiile nu pot veni decât într-un loc care este sigur. Problema Constanței a apărut în mod evident în anul 2000 când s-a dezindustrializat total – zeci de mii de locuri de muncă au dispărut o dată cu redimensionarea activităților în șantier, o dată cu dispariția Întreprinderii de Mecanică Navală, a fabricii ”Energia”, a fabricii de mobilă. Nu s-a pus nimic în loc. Când vorbesc de reindustrializarea Constanței nu mă refer la vechile industrii, pentru că lumea a evoluat. Dar nu văd de ce nu putem dezvolta în Constanța zona de IT. Ați văzut la Cluj, IT-ul s-a dezvoltat foarte mult – poate beneficiind și de faptul că este în zona de Vest a țării, este un centru universitar, are acces la infrastructura rutieră dinspre Vest și, practic, se poate aproviziona mult mai bine. Un centru de IT se poate dezvolta și aici, pentru că noi am putea face aprovizionarea acestor centre cu mărfuri de pe mare, deci accesul la rutele de transport care lipsește în estul României, în Moldova, la noi, poate fi făcut pe mare.
Citiți mai mult în Adevărul Financiar.
