Ziua Mondială a Teatrului şi aniversarea a două actriţe ale Constanţei

Clara Ghiuvelechian

Fragment din mesajul actriţei Isabelle Hupert cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului 2017:

Nu vin singură în această sală a UNESCO; mă însoţesc toate personajele pe care le-am interpretat pe scenă, roluri pe care crezi că le-ai părăsit atunci când seria de spectacole s-a încheiat, dar care duc înăuntrul tău o viaţă subterană, gata să ajute sau să distrugă rolurile ce vor veni după ele: Fedra, Araminta, Orlando, Hedda Gabler, Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois… Şi mă însoţesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit şi le-am aplaudat ca spectatoare. Şi, astfel, eu aparţin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, veneţiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemţoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este. (…)

Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt o actriţă, sunt doar una dintre atât de numeroasele persoane prin care teatrul continuă să existe. Este oarecum datoria noastră. Şi necesitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facem teatrul să existe, mai degrabă noi existăm datorită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă, supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaielor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici „decorul e o scenă goală dintr-o epocă nedeterminată” şi să laşi să intre un actor. Sau o actriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vor spune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle, publicul fără de care nu există teatru, să nu uităm asta niciodată. O persoană într-o sală este un public. Nu prea multe scaune goale, totuşi! (…)

Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte… Chiar cred că ne iubeşte… atât cât îl iubim… Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: „Faceţi loc teatrului!” Acesta va fi cuvântul de încheiere. Mulţumesc”.

Isabelle Anne Madeleine Huppert (născută pe 16 martie 1953) a jucat în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971. A câştigat premiul „Cea mai bună actriţă” la Cannes de două ori. Din 16 nominalizări, a câştigat premiul Cesar pentru „Cea mai bună actriţă” de două ori.

Ziua Mondială a Teatrului a fost iniţiată în 1961, de Institutul Internaţional de Teatru şi este sărbătorită în 27 martie, prin numeroase evenimente, de comunitatea teatrală internaţională. Cel mai important este Mesajul de Ziua Mondială a Teatrului care este transmis în fiecare an de câte o personalitate recunoscută. Primul mesaj de acest fel a fost scris în 1962, de Jean Cocteau, dramaturg, poet, pictor şi cineast francez.

La mulţi ani, Nina Udrescu! La mulţi ani, Clara Ghiuvelechian!

Nina Udrescu

Se poate spune cu certitudine că nu este o întâmplare naşterea Ninei Udrescu în ziua de 27 martie, declarată Zi Mondială a Teatrului. Absolventă în 1982 a Institutului de Teatru din Târgu Mureş, Nina Udrescu a jucat, în lunga sa carieră, multe dintre rolurile mari pe care şi le poate dori o actriţă. A debutat la Baia Mare şi a venit la Constanţa în 1985, rolul său de debut pe scena noastră fiind Silvia din „Aceşti îngeri trişti” de D.R. Popescu, în regia lui Dominic Dembinski.

Este o actriţă de o versatilitate şi o sensibilitate incredibile, născută pentru teatru şi dăruită total teatrului. „Actriţă îndrăgostită de profesia ei şi care nu glumeşte deloc cu aceasta, cu o combustie interioară rar întâlnită ce tinde uneori către o incandescenţă devastatoare”, aşa o descria Georgeta Mărtoiu în volumul „Thalia ex Ponto”.

Nina Zarecinaia şi Arkadina din „Pescăruşul” lui Cehov, Zoe din „O scrisoare pierdută”, Lena din „Leonce şi Lena” de Buchner, Lizzie din „Târfa cu respect” de Sartre, Lady Macbeth, personajul lui Shakespeare, Ea din „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, Galina din „Vânătoarea de raţe” a lui Alexander Vampilov şi multe alte roluri fac parte din fişa de creaţie a unei mari actriţe, recunoscută ca atare de publicul său.

În repertoriul actual al Teatrului de Stat Constanţa (TSC), poate fi aplaudată pentru rolurile din „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, „Metamorfozele iubirii”, spectacol colaj din teatrul antic, „Escrocii” de Robert Lamoureux şi „Desculţ în parc” de Neil Simon.

Clara Ghiuvelechian s-a născut tot pe 27 martie şi a studiat arta actorului tot la Târgu Mureş, iar debutul său a fost pe scena constănţeană, în 1995.

Cariera ei are şi o componentă didactică: este doctor în teatru şi predă la Universitatea „Ovidius” din anul 2001 până în prezent. De asemenea, pe lângă rolurile din piesele montate pe scena TSC, Clara Ghiuvelechian joacă şi la Teatrul pentru Copii şi Tineret felurite personaje de basm. În multe dintre creaţiile ei scenice îmbină actoria şi cântecul.

Rolul pe care l-a iubit cel mai mult a fost acela al Beatricei din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor” de Paul Zindel. Îşi doreşte să joace în musical-uri, în care să cânte şi să danseze.

Bolnavul închipuit” de Moliere şi „Gâlcevile din Chioggia” sunt cele două spectacole din repertoriul actual al TSC în care joacă Clara Ghiuvelechian.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteți urmări Constanța 100% pe Facebook printr-un Like mai jos:
energia residence
Constanta-financiara-sigla-jpg

Leave a Reply

Your email address will not be published.