Zona economică exclusivă (ZEE) a României din Marea Neagră, care include infrastructuri strategice precum viitoarea platformă de exploatare a gazelor Neptun Deep, nu este acoperită de Articolul 5 al Tratatului NATO. Avertismentul vine chiar de la șeful Statului Major al Apărării, Gheorghiță Vlad, care a atras atenția asupra riscurilor crescânde de interferențe sau acțiuni ostile ale Federației Ruse în această zonă.
Declarațiile au fost făcute miercuri, la sediul Ministerului Apărării Naționale, și reconfirmate ulterior în cadrul unor dezbateri publice privind securitatea regională, într-un context geopolitic extrem de tensionat la Marea Neagră.
Ce înseamnă, concret, lipsa protecției Articolului 5
Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord prevede că un atac armat împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor. Însă această garanție se aplică teritoriului național, nu și zonelor maritime aflate dincolo de marea teritorială, precum zona economică exclusivă.
Cu alte cuvinte, un atac, sabotaj sau incident militar în ZEE a României nu ar declanșa automat un răspuns colectiv al NATO. Sprijinul aliaților ar depinde de decizii politice ulterioare, nu de un mecanism de apărare automată.
Miza uriașă: energie, cabluri și infrastructură critică
Generalul Gheorghiță Vlad a subliniat că platforma Neptun Deep, care urmează să devină operațională în 2027, reprezintă un obiectiv strategic major, nu doar pentru România, ci și pentru securitatea energetică regională.
„Îngrijorarea noastră este să dezvoltăm capacitățile necesare pentru apărarea infrastructurii critice. Nu vorbim doar de Neptun Deep, ci și de cabluri electrice sau de comunicații submarine”, a declarat șeful Armatei Române.
În lipsa umbrelei Articolului 5, responsabilitatea apărării acestor obiective revine aproape exclusiv României, în special prin capabilitățile sale navale și aeriene.
Pericolul rusesc: „Suntem vulnerabili”
Aceeași concluzie este susținută și de George Scutaru, director al New Strategy Center România, care avertizează că următoarea presiune exercitată de Rusia ar putea viza exact această zonă.
Potrivit expertului:
- ZEE nu este acoperită de Articolul 5
- Există lacune legislative privind reacția la drone sau atacuri maritime
- Marea Neagră este un spațiu ideal pentru operațiuni sub steag fals
- Rusia deține capabilități navale și de drone care pot lovi fără asumare directă
„Zona economică exclusivă nu este acoperită de umbrela Articolului 5. Și aici suntem vulnerabili”, a avertizat Scutaru.
Lecția Insulei Șerpilor și riscul contestării ZEE
Un scenariu considerat extrem de periculos este o eventuală reocupare a Insulei Șerpilor de către Federația Rusă. O astfel de mișcare ar putea permite Moscovei:
- să instaleze sisteme de supraveghere și bruiaj
- să conteste decizia Curții Internaționale de Justiție de la Haga
- să pună sub semnul întrebării cei 9.600 km² de platou continental câștigați de România, bogați în resurse energetice
„Rusia poate spune pur și simplu: nu ne interesează deciziile internaționale, considerăm zona în dispută”, a explicat expertul.
Soluția: Forțe Navale mai puternice și reguli clare
Atât conducerea Armatei, cât și experții în securitate sunt de acord asupra unei concluzii ferme: România trebuie să-și consolideze rapid capabilitățile navale și cadrul legal de reacție.
Investițiile în nave de luptă, supraveghere maritimă, drone, sisteme antiaeriene și proceduri clare de intervenție nu mai sunt opționale, ci o necesitate strategică.
Ce prevede exact Articolul 5
Articolul 5 din tratatul NATO, semnat în Washington DC, pe 4 aprilie 1949,a fost un punct cheie al discuțiilor create de tensiunile dintre Ucraina și Rusia.
Articolul descrie principiul de apărare colectivă. Garantează că resursele întregii alianțe pot fi folosite pentru a apăra un singur membru. Poate fi rezumat așa: „Toți pentru unul, unul pentru toți.” Este crucial pentru țările mici, care nu s-ar putea apăra fără aliați. De pildă, Islanda, membru NATO, nu are armată.
Cum SUA este cel mai mare și mai important membru al NATO, toate țările din alianță sunt sub protecția sa.
Iată ce scrie în el:
„Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau părţile atacate, prin realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord. Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoştinţă Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor necesare pentru restabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.”
Articolul 5 a fost invocat o singură dată în istorie: după atacurile din 11 septembrie 2011 asupra Americii. Drept rezultat, aliații NATO s-au unit pentru a invada Afganistanul, scrie CNN.
Cu toate acestea, NATO a mai acționat și în alte ocazii. De pildă, în 1991 a staționat rachete Patriot în războiul din Golf, dar și în 2003, în Irak, precum și în 2012, în Siria.
