A fost una dintre cele mai cumplite zile pentru România. Acum 46 de ani, Pe 15 noiembrie 1979, petrolierul „Independența”, mândria flotei comerciale românești, a explodat în strâmtoarea Bosfor. 42 de marinari au murit sau au dispărut, doar trei au supraviețuit, iar zeci de familii au rămas fără răspunsuri. Dezastrul a fost ascuns de regimul comunist, trecut la categoria „strict secret”.
O navă colosală, simbol al propagandei comuniste
Construit în 1977 la Șantierul Naval Constanța, „Independența” era un gigant de 303 metri lungime, 46 metri lățime și 61 de metri înălțime. Cu o capacitate de 95.000 de tone de petrol, nava fusese concepută pentru a reduce dependența României de petrolul sovietic. Era dotată cu tehnologie modernă și condiții luxoase pentru echipaj — piscină, sală de forță, club, chiar și mese de tenis sau jocuri de societate.
Botezul navei a fost făcut cu mare fast, în prezența Elenei Ceaușescu. Însă semnul rău a apărut chiar atunci: sticla de șampanie aruncată la bord nu s-a spart. Marinarii au considerat-o o prevestire nefastă. Și aveau să aibă dreptate.
Avarii și avertismente ignorate
Deși era cea mai modernă navă din flotă, „Independența” a întâmpinat rapid defecțiuni grave. Documente din arhiva Navrom arătau că rapoartele tehnice semnalau „girocompas defect, echipaj incompetent, nava în permanent pericol”. În ciuda acestor avertismente, presiunea economică a regimului comunist a făcut ca voiajele să continue fără pauză.
Comandantul navei, Dorinel Mihai, era pe punctul de a demisiona. „Ne-am grăbit la moarte”, avea să spună ulterior un marinar.
Dezastrul din Bosfor
În dimineața zilei de 15 noiembrie 1979, la ora 4:35, „Independența” se pregătea să intre în strâmtoarea Bosfor. Vizibilitatea era redusă, iar curenții puternici îngreunau navigarea. Din direcția opusă venea cargoul grec „Evriali”. Fără să răspundă semnalelor radio, nava grecească a virat inexplicabil și a intrat direct în petrolierul românesc.
Ciocnirea a fost urmată de o explozie devastatoare. Flăcările au luminat cerul Istanbulului, iar geamurile s-au spart pe o rază de 10 kilometri. „A fost ca o bombă atomică”, povesteau martorii. Orașul a fost cuprins de panică, oamenii crezând că este un cutremur sau un atac.
Focul care a înghițit tot
Petrolul s-a scurs în mare și a luat foc. „Ardea marea”, își amintește Ioan Gomboșanu, ultimul supraviețuitor al navei. Marinarii s-au aruncat în apă de la 20 de metri înălțime, încercând să scape de flăcări. Mulți au fost prinși de foc, loviți de resturi metalice sau înecați.
Gomboșanu a înotat aproape o oră printre valuri în flăcări, acoperit de țiței. A fost salvat de un pescar turc și dus la spital cu hipotermie gravă. „Când focul era aproape, mi s-a derulat toată viața în față”, spune el.
Un secret bine păzit
Echipajul navei grecești a scăpat nevătămat și nu a oferit ajutor. Căpitanul grec a fost arestat, dar regimul comunist de la București a ascuns rapid informațiile. Tragedia a fost ștearsă din ziare, din arhive și din memoria publică, iar familiile victimelor nu au primit nicio explicație.
O rană care nu se va vindeca niciodată
Epava „Independenței” a ars zile întregi în fața Istanbulului. Pentru români, a rămas un simbol al mândriei și al tragediei, o dovadă a sacrificiului unor oameni uitați de istorie.
„Independența” a fost îngropată sub tăcerea regimului comunist, dar memoria celor 42 de marinari pierduți pe mare continuă să ardă — la fel ca flăcările care au luminat cerul Bosforului în acea dimineață de noiembrie.
Recomandare:
