Primarul Constanței nu este de acord ca restaurantele în blocuri să poată fi autorizate fără acceptul locatarilor: „Diavolul se ascunde în detalii. Ionuț Rusu a fost cap de coardă”

Primarul Constanței, Vergil Chițac, a oferit pe 17 martie primele informații oficiale despre modificarea regulamentului activităților comerciale care prevede că se pot deschide restaurante la parterul și ultimul etaj al blocurilor, fără acceptul vecinilor, dacă programul este între 08.00 și 22.00.

Proiectul a fost semnat inițiat de către primar. Acesta a afirmat însă că nu el a negociat prevederile.

„Ionuț Rusu a fost cap de coardă, în sensul în care  el a negociat prevederile din regulamentul ăsta cu toate formațiunile politice. A stat în transparență decizională 45 de zile.”, a spus acesta.

Când i s-a spus că prevederea referitoare la restaurante era un singur rând într-un document de zeci de pagini și că nu a fost prezentată explicit constănțenilor, primarul a spus:

„Domnule, diavolul se ascunde în detalii, nu știți?”

Întrebat dacă este mulțumit de rezultat și dacă este de acord cu această prevedere, a răspuns:

„Nu e vorba să fiu eu mulțumit. Eu vă spun că a fost o negociere pe acest regulament între partidele politice.”

A spus însă că, în opinia sa, regulamentul nu este bun.

„Cred că nu e bun. Varianta asta nu e bună și nu o agreez.”

Reamintim că, înainte de această modificare a regulamentului, administratorul firmei la care Ionuț Rusu este patron a fost cooptat în societatea comercială care administrează restaurantul Rozmarine.

Recomandare: Se leapădă Vergil Chițac de Ionuț Rusu?

55 de motive de nelegalitate

Mai jos vă prezentăm, succint, 55 de motive pentru care apreciem nelegal regulamentul aprobat. Am sesizat și instanța în legătură cu ele. În mai avem termen de judecată.

1. Regulamentul a fost adoptat cu încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr.52/2003, dat fiind că proiectul de hotărâre a fost publicat la data de 13.06.2023, prin urmare cu mai puțin de 30 de zile înainte de data adoptării, și a fost însoțit de alte instrumente de motivare și prezentare decât cele ce au însoțit proiectul de hotărâre la data adoptării acesteia.
2. Regulamentul se întemeiază pe acte normative abrogate, respectiv Legea nr.211/2011 privind regimul deșeurilor, care a fost abrogată și înlocuită prin OUG nr.92/2021 și Legea nr.282/2015, care a fost abrogată prin Legea nr.212/2022.
3. Noțiunea de „serviciu de piață” contravine prevederilor art.4 lit.i) din OG nr.99/2000.
4. În Regulament nu este definit avizul de specialitate al Direcției urbanism, nu se precizează condițiile în care se emite acest aviz. Nu există un alt act normativ în care să se reglementeze conținutul acestui aviz.
5. Autorizarea exercițiului comercial nu este condiționată de existența avizului/autorizației de securitate la incendiu. Această cerință este înlocuită cu o simplă declarație pe propria răspundere a solicitantului, potrivit cu care acesta se obligă să respecte prevederile art.30⁴ alin.(1) din Legea nr.307/2006, în sensul că va afișa un anunț referitor la faptul că spațiul funcționează fără autorizație de securitate la incendiu – art.9 pct.6, art.16 pct.4, art.20 pct.5, art.26 pct.3 din Regulament.
6. Autorizarea exercițiului comercial se realizează fără verificarea existenței avizelor/acordurilor/autorizațiilor necesare pentru desfășurarea activității. Pentru autorizare se solicită doar o declarație pe propria răspundere a solicitantului că există avizele/acordurile/autorizațiile necesare pentru desfășurarea activității emise de alte instituții sau autorități ale statului – art.9 pct.5, art.16 pct.3, art.20 pct.4, art.26 pct.2 din Regulament.
7. Pentru autorizarea exercițiului comercial nu se solicită dovada locurilor de parcare impuse de  reglementările în vigoare.
8. Nu există nicio diferență între condițiile de autorizare a activităților de comerț în imobile având destinația corespunzătoare acestei activități și condițiile de autorizare a activităților de comerț în „spațiile situate în zona de case/clădiri colective sau limitrofe acestora, care nu sunt reglementate prin autorizație de construire pentru activitatea economică solicitată (PUG/PUD/PUZ) sau pentru spațiile a căror destinație nu este în concordanță cu activitatea economică solicitată”. Unica distincție este aceea că în situația în care destinația spațiului nu este în concordanță cu activitatea economică solicitată, avizele/autorizațiile/acordurile emise de alte instituții ale statului trebuie prezentate efectiv.
9. Se permite autorizarea activităților de comerț în spații care nu sunt reglementate prin autorizația de construire pentru activitatea economică solicitată (PUG/PUD/PUZ) sau în spațiile a căror destinație nu este în concordanță cu activitatea economică solicitată (art.10 lit.e), art. 17 lit.b), art. 21 lit.d) din Regulament), încalcându-se prevederile art.6 alin.(2) și art.12 alin.(3) din OG nr.99/2000. De asemenea, se încalcă regulamentele locale de urbanism aferente diverselor documentații urbanistice aprobate tot prin hotărâri de consiliu local.
10. Mai mult, pentru situația în care spațiul este situat într-o zonă de locuit sau într-un imobil de locuințe colective și/sau destinația spațiului este aceea de locuire, în Regulament nu se impune obținerea acordului vecinilor limitrofi și/sau al asociației de proprietari, deși acesta este necesar raportat la prevederile art.603 Cod civil  și ale art.6 alin.(4) din OMS nr.119/2014.
11. De asemenea, prin autorizarea activităților de comerț în spații a căror destinație nu este în concordanță cu activitatea economică solicitată sunt încălcate prevederile art.39 și art.40 alin.(1) din Legea nr.196/2018, precum și ale art. 6 alin.(1) din OMS nr.119/2014.
12. Norma cuprinsă în art.10 lit.f) din Regulament, trecând peste ipotezele sale contradictorii (inițial face referire la situația de la art.10 lit.e), dar are în vedere situația în care spațiul este destinat alimentației publice), este nelegală întrucât permite autorizarea unor activități de comercializare produse și servicii de piață (potrivit art.18 acestea pot include vulcanizare, spălătorie auto), în spații a căror destinație este, potrivit CU și AC, aceea de alimentație publică. Se încalcă astfel prevederile art.4 lit.g) din OG nr.99/2000 care impun exercitarea serviciilor de alimentație publică în unități specializate, ceea ce evident exclude desfășurarea altor activități comerciale sau de prestări servicii în spațiul respectiv. În egală măsură, norma criticată încalcă prevederile art.12 alin.(3) din OG nr.99/2000.
13. Dispozițiile art.12 lit.a) din Regulament reglementează drept cerință pentru autorizarea activităților de alimentație publică inexistența unor reclamații întemeiate de la proprietarii imobilelor limitrofe. În mod nelegal se restrânge sfera de aplicare doar la proprietarii imobilelor limitrofe, deși zgomotul provocat și alte inconveniente pot fi deranjante nu doar pentru aceștia. Din maniera de redactare a normei rezultă că aceasta se referă exclusiv la unitățile de alimentație publică situate în zona de locuințe unifamiliale, deși nu există nicio rațiune pentru care cerința impusă de art.12 lit.a) din Regulament nu ar trebui să se aplice și unităților de alimentație publică situate în imobile colective de locuințe. De asemenea, nu se definește noțiunea de „reclamație întemeiată”, nici cine și în raport de ce criterii apreciază asupra caracterului întemeiat sau nu al unei reclamații.
14. Art.12 lit.c) din Regulament prevede că acordul proprietarilor imobilelor limitrofe este necesar doar pentru unitățile care desfășoară activitate economică peste ora 24⁰⁰ și înainte de ora 8⁰⁰ în timpul săptămânii și peste ora 01⁰⁰ și înainte de ora 08⁰⁰ în weekend, contrar Legii nr.61/1991 din cuprinsul căreia rezultă că programul de liniște pe timpul nopții este între orele 22⁰⁰ – 08⁰⁰. În regulament nu este definită noțiunea de „weekend”, iar în legislație, de asemenea, nu există o definiție a acestui termen, împrejurare în care nu poate fi stabilită cu certitudine perioada de timp avută în vedere în edictarea normei.
15. Dispozițiile art.12 lit.d) din Regulament exclud cerința acordului vecinilor limitrofi sau al asociației de proprietari pentru situația în care unitatea de alimentație publică se află în imobile cu funcțiuni multiple, altele decât cele de locuire, reglementate urbanistic, deși, astfel cum am menționat deja programul de liniște pe timpul nopții este între orele 22⁰⁰ – 08⁰⁰, sens în care pentru autorizarea unităților aflate în imediata vecinătate a unor imobile de locuit, care funcționează în afara acestui program, este necesar acordul proprietarilor imobilelor de locuit limitrofe.
16. Dispozițiile art.12 lit.f) din Regulament impun prezentarea acordului asociației de proprietari doar pentru unitățile care desfășoară activitate economică peste ora 22,00 și înainte de ora 08,00, deși un atare acord este necesar, indiferent de orarul de funcționare, și în situația în care se solicită autorizarea activității economice în spații cu destinația de locuință sau care nu sunt reglementate prin autorizație de construire pentru activitatea economică solicitată ori în spații a căror destinație nu este în concordanță cu activitatea economică solicitată.
17. Se dă posibilitatea autorizării activității de alimentație publică în lipsa acordului asociației de proprietari, doar în baza unei declarații pe propria răspundere a solicitantului în care acesta specifică motivul refuzului. Nu se solicită nici măcar dovada existenței unui refuz al asociației de proprietari și/sau al proprietarilor imobilelor direct învecinate ori dovada depunerii cererii de obținere a acordului, ci doar o declarație a solicitantului că există refuz de emitere a acordului.
18. Tot în referire la art.12 lit.f), din maniera de redactare a textului rezultă că este suficient acordul exprimat de președintele asociației de proprietari, deși potrivit art.57 din Legea nr.196/2018 acesta nu are abilitatea de a emite un atare acord, iar „acordul asociației de proprietari” impune adoptarea unei hotărâri în condițiile prevăzute de Legea nr.196/2018.
19. Art.13 din Regulament exclude acordul asociației de proprietari pentru unitățile amplasate la parterul blocurilor sau la subsolul/parterul unor clădiri colective în Stațiunea Mamaia, fără nicio excepție. Nu se are în vedere faptul că multe din imobilele edificate în zona respectivă au fost autorizate ca imobile de locuințe colective sau locuințe de vacanță.
20. Art.17 lit.a) din Regulament permite implicit autorizarea desfășurării de activități recreative și distractive în spații amplasate la subsolul/parterul clădirilor de locuit, deși astfel de spații nu sunt adecvate desfășurării activităților incluse în codul CAEN 932.
21. Dispozițiile art.17 lit.c) și art.21 lit.e) din Regulament încalcă prevederile art.12 alin.(3) din OG nr.99/2000.
22. Art.23 alin.(2) din Regulament încalcă prevederile art.2 din HG nr.559/2001.
23. Art.24 alin.(1) și art.2 pct.13 din Regulament încalcă dispozițiile art.2 lit.u) din OG nr.58/1998.
24. Prevederile art.24-27 din Regulament încalcă dispozițiile OG nr.58/1998, prin aceea că impun obținerea autorizației de funcționare pentru structuri de primire turistice, tip complex hotelier, deși OG nr.58/1998 nu impune cerința obținerii acordului administrației publice locale pentru desfășurarea activității în structuri de primire turistică.
25. În esență, Regulamentul este adoptat în baza OG nr.99/2000 și are ca scop reglementarea condițiilor de obținere a „acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism” prevăzut de art.6 alin.2 din OG nr.99/2000, determinarea zonelor şi amplasamentelor structurilor de vânzare din localităţi și criteriile de atribuire a amplasamentelor structurilor de vânzare. Din această perspectivă, având în vedere și dispozițiile art.3 alin.(3) lit.i) din OG nr.99/2000, activitatea desfășurată în structurile de primire turistică nu intră sub incidența OG nr.99/2000 și prin urmare, nu este supusă obligației de obținere a vreunui acord/aviz/autorizație de funcționare al/a administrației publice locale.
26.  Actele în baza cărora se autorizează funcționarea structurilor de primire turistice sunt reglementate prin HG nr. 1267/2010, care de asemenea nu impun obținerea unui acord/aviz/autorizație din partea administrației publice locale.
27. De asemenea, dispozițiile art.27 din Regulament încalcă dispozițiile OG nr.58/1998 și ale HG nr.1267/2010 cât privește condițiile ce trebuie respectate pentru autorizarea funcționării unei structuri de primire turistică.
28. Art.36 nu reglementează situațiile în care se organizează licitații publice.
29. Art.45 alin.(3) teza II permite amplasarea teraselor pe spațiul verde contrar art. 5 lit.d) și art.18 alin.(7) din Legea nr.24/2007, iar obligația amenajării locației după încetarea activității este lipsită de eficiență, în condițiile în care prin Regulament nu se stabilește și o sancțiune corelativă nerespectării obligației respective.
30. Art.45 alin.(5) stabilește arbitrar dimensiunea culoarului de trecere pentru pietoni la 1 m, fără a ține seama de fluxul pietonal și criteriile prevăzute în reglementarea tehnică STAS 10144/2-91.
31. Art.52 alin.(1) este în vădită contradicție cu prevederile art.51 alin.(2) și art.68 lit.f) din regulament.
32. Activitățile reglementate în capitolul 6 nu fac parte din sfera de aplicare a OG nr.99/2000 și a Regulamentului adoptat prin HCL nr.261/2023, prin urmare se impunea adoptarea unei reglementări distincte.
33. Art.58 alin.(3) permit implicit desfășurarea exercițiului comercial chiar în lipsa vizării anuale a avizului/acordului/autorizației, sub sancțiunea perceperii majorărilor de întârziere, în condițiile în care sancțiunea nevizării în termen a avizului/acordului/autorizației este sau ar trebui să fie încetarea activității. De asemenea, norma este imprecisă, întrucât nu reglementează data de la care încep să curgă majorările de întârziere, nici dacă majorările vor fi percepute inclusiv în situația în care operatorul economic a formulat cerere de vizare anterior datei de 31.03, însă nu a obținut vizarea în termen.
34. Condiția impusă prin art.58 alin.(4) contravine dispozițiilor art.6, art.9, art.10, art.16, art.17, art.20, art.21, art.22, art.26, art.27 din Regulament care nu impun pentru autorizare sau avizare o atare cerință.
35. Art.59 alin.(1) permite în mod abuziv luarea măsurilor de suspendare a activității, anulare sau modificare a avizului/acordului/autorizației de funcționare doar pe baza unor simple reclamații, deși potrivit OG nr.99/2000 și OG nr.2/2001 astfel de măsuri nu pot fi dispuse decât în situația aplicării unor sancțiuni contravenționale și doar dacă sancțiunea aplicată nu este contestată și înlăturată de instanță.
36. Norma cuprinsă în art.59 alin.(4) este lipsită de claritate și previzibilitate, în sensul în care nu stabilește concret încălcările care pot conduce la suspendarea activității operatorului economic. La fel și art.60 alin.(8) din regulament.
37. Art.60 alin.(2) contravine art.58 alin.(1). Astfel, în contra art.58 alin.(1) care prevede că vizarea autorizației este obligatorie până la data de 31.03, art.60 alin.(2) reglementează implicit posibilitatea funcționării exercițiului comercial în condițiile nevizării autorizației până la data de 31.12, stabilind că abia după această dată se anulează autorizația.
38. Art.60 alin.(8) prevede atât măsura suspendării, cât și măsura anulării autorizației/avizului, fără să stabilească situațiile în care se aplică una sau alte dintre măsuri. La fel și art.60 alin.(10).
39. De asemenea, criteriile prevăzute în art.60 alin.(10) teza III pentru aplicarea măsurii suspendării sunt imprecise și arbitrare („un anumit pericol social”, „faptele săvârșite nu se consideră a fi sancționate suficient prin amenda contravențională aplicată”). Aceeași normă prevede sancțiunea complementară a modificării orarului de funcționare și reducerea acestuia în intervalul 08⁰⁰ – 22⁰⁰, deși prin regulament nu sunt reglementate expres alte sancțiuni complementare decât cele prevăzute în OG nr.2/2001. De asemenea, nu rezultă condițiile în care se poate reduce orarul de funcționare. Nu în ultimul rând, sancțiunea reducerii orarului de funcționare este nelegală, întrucât, potrivit art.5 alin.(4) din OG nr.2/2001 alte sancțiuni complementare se pot stabili doar prin „legi speciale”.
40. Decizia de impunere reglementată în cuprinsul art.63 alin.(1) – (4) nu își are temei în prevederile Codului fiscal, iar din Regulament nu rezultă cu claritate cine emite decizia respectivă.
41. Art.64 alin.(5) reglementează măsura retragerii autorizației pentru prejudicii aduse proprietarilor imobilelor învecinate. Nu se prevede cine stabilește/constată existența acestor prejudicii, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc aceste prejudicii și actul prin care acestea se constată.
42. Art.67 lit.a) și b) prevede o pretinsă sancțiune complementară   constând în obținerea vizei pentru autorizație/aviz în termen de 30 de zile. În condițiile în care vizarea autorizației/avizului până la data de 31.03 este o obligație stabilită expres în Regulament, încălcarea acestei obligații nu poate fi sancționată prin impunerea respectării aceleiași obligații într-un alt termen. De asemenea, sancțiunea obținerii vizei autorizației/avizului în termen de 30 de zile este nelegală, întrucât, potrivit art.5 alin.(4) din OG nr.2/2001 alte sancțiuni complementare se pot stabili doar prin „legi speciale”.
43. Contravențiile prevăzute de art.67 lit.d) și e) deși similare, diferența între acestea fiind doar tipul de comerț exercitat neautorizat, beneficiază de tratament sancționator diferit.
44. Măsura confiscării bunurilor prevăzută de art.67 lit.e) și g), art.68 lit.b), f) și m)  contravine prevederilor art. 44 alin.(9) din Constituție, potrivit cu care „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.” Prin urmare, măsura confiscării poate fi reglementată doar prin lege și poate fi aplicată doar în baza unei legi.
45. Reglementarea cuprinsă în art.67 lit.i) contravine prevederilor art. 2 alin.(2) din OG nr.2/2001, întrucât aceeași contravenție se regăsește în art.73 pct.23 din OG nr.99/2000. Există inclusiv hotărâri judecătorești definitive prin care reglementări similare din Regulamentul anterior aprobat prin HCL 427/2017 au fost anulate din considerentele anterior expuse (Sentința civilă nr.595/12.06.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.7783/118/2019).
46. Art.68 lit.k) reglementează drept contravenție neperfectarea contractelor de salubrizare, deși potrivit cerințelor generale din Regulament, exercițiul comercial nu poate fi autorizat în lipsa contractului de salubrizare și a contractului de colectare a deșeurilor reciclabile.
47. Prevederile art. 67 lit. c), d), e), g), i), art.68 lit.h) și m) și art. 69 încalcă dispozițiile art.3 alin.(1) și art.5 alin.(5) din OG nr.2/2001, prin stabilirea unei amenzi în cuantum fix, care în mod evident nu poate fi individualizată funcție de criteriile prevăzute în OG nr.2/2001.
48. Contravenția reglementată în art.70 dublează toate celelalte contravenții reglementate în cuprinsul art.67 – 69.
49. Reglementarea cuprinsă în art.71 contravine prevederilor art. 8 alin.(3), art.15 alin.(3), art.19 alin.(3), art.25 alin.(3) și art.58 alin.(1) din Regulament, care impun obținerea vizei până la data de 31.03.
50. Art.67 lit.e), art.68 lit.m) și art.73 reglementează confiscarea sumelor de bani „identificate asupra comerciantului”, fapt ce implică în mod necesar percheziționarea comerciantului. În condițiile în care, potrivit art.78 doar „organele de control abilitate ale Primăriei municipiului Constanța, prin reprezentanții Direcției generale Poliția locală” pot constata contravențiile prevăzute în Regulament și aplica sancțiunile, iar potrivit art.79 persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea, practic se atribuie Poliției locale competența de a efectua percheziții corporale, deși Legea nr.155/2010 nu reglementează o atare atribuție/competență.
51. Art.75 alin.(2) contravine OG nr.14/2007, care în niciun caz nu privește bunurile abandonate pe domeniul public, iar Poliția locală nu are atribuțiile specificate în acest act normativ. OG nr.14/2007 nu se poate aplica prin analogie, fiind de strictă aplicare și interpretare.
52. „Reglementarea” cuprinsă în art.76, trecând peste faptul că vorbește de amplasamente sancționate (!!!), este imposibil de descifrat, iar alineatul (2) nu pare a avea vreo legătură cu alineatul (1).
53. Art.79 alin.(2) contravine dispozițiilor art.3 din OG nr.2/2001, sancțiunile contravenționale, principale sau complementare, neputând fi aplicate în absența unei norme contravenționale care să stabilească expres fapta contravențională și sancțiunea aplicabilă.
54. Dispozițiile art. 83 potrivit cu care „în cazul în care se încalcă în mod repetat dispozițiile legale privind ordinea și liniștea publică într-un interval de 12 luni, se va suspenda autorizația de funcționare/avizul program de funcționare și activitatea comercială aferentă structurii de vânzare pe o perioadă de 30 de zile” dublează și în același timp contravin prevederilor art.3 alin.(4) din Legea nr.61/1991.
55. Art.93 reglementează autorizarea piețelor, deși acestea nu intră sub incidența OG nr.99/2000 și a Regulamentului adoptat prin HCL nr.261/2023. În egală măsură, norma cuprinsă în art.93 contravine HG nr.348/2004.

Concluzionând, Regulamentul criticat încalcă dispozițiile art.13 lit.a), b) și art.80 din Legea nr.24/2000, întrucât conține prevederi ce contravin Constituției și actelor normative de nivel superior și în egală măsură abundă în reglementări arbitrare, discriminatorii, lipsite de coerență, previzibilitate și claritate.