Pe data de 23 aprilie, comunitățile din România sărbătoresc Sfântul Gheorghe, o zi încărcată de tradiții și superstiții care datează din timpuri străvechi. Cunoscut în folclor ca „sfântul purtător de biruință”, Sfântul Gheorghe este venerat deopotrivă în țările ortodoxe și catolice, având o istorie impresionantă ca martir militar și patron al cavalerilor cruciați.
Tradițiile zilei includ ritualuri de purificare și fertilizare, cum ar fi scăldatul în ape curgătoare înainte de răsărit pentru sănătate pe tot parcursul anului și semănatul de busuioc, care aduce cinste și respect. De asemenea, gunoiul adunat în această zi este folosit pentru fertilizarea pomilor, promițând o recoltă bogată.
Această zi este semnificativă și în calendarul agrar, marcând începutul anului pastoral și deschiderea ciclului vegetațional. Elementele naturii, precum apa și focul, sunt considerate a avea proprietăți purificatoare și protectoare, esențiale pentru lupta împotriva forțelor răului.
Pe lângă aspectul spiritual și agrar, Sfântul Gheorghe este și o ocazie de celebrare personală pentru peste un milion de români care își serbează onomastica, reflectând profunda înrădăcinare a acestei sărbători în cultura și spiritualitatea românească.
Peste un milion de români își serbează onomastica pe 23 aprilie, dintre care 686.000 de bărbați și 373.000 de femei.
Cel mai des întâlnite prenume masculine sunt Gheorghe – 424.268 de persoane, George – 158.802, Georgian – 29.020, Gheorghiță – 21.750, Georgel – 12.490, Gigi – 8.798, Gigel – 5.958, Georgică – 5.259, Gică – 4.909 şi Ghiță – 4.203.
Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305), mai întâi în Capadocia şi apoi în Palestina. A fost fiu de părinţi creştini vestiţi, învăţând buna credinţă din copilărie, şi fiu de mucenic, tatăl său a fost omorât pentru Hristos.
