Dobrogea a fost influențată de etnicii germani. Aceștia s-au așezat pe aceste meleaguri încă din 1841. În jurul anului 1940 au început să plece. În urma lor au rămas localități bine sistematizate, școli și biserici.
Dacă veți conduce prin comuna Cogealac, de exemplu, veți vedea case frumoase, impunătoare, la stradă. Sunt casele construite de germani. Veți observa și că strada propriu-zisă este mai lată decât în alte localități. Tot etnicii germani au proiectat-o initial. În comună există și o mănăstire, la Colilia. Este o biserică evanghelică pe care și-au construit-o. Cea mai mare localitate în care s-au așezat este Mihail Kogălniceanu. Și aici, străzile sunt desenate de ei.
Au plecat din cauza neajunsurilor
Germanii ajung în Dobrogea în special din Basarabia. Ajunseseră acolo din cauza problemelor economice din locurile lor de origine. În 1841, Dobrogea este provincie otomană. Germanii o aleg pentru că aici se trăia mai bine. Revoluționatul pașoptist și academicianul Ion Ionescu de la Brad atestă prezența lor. El notează că, în anul 1850, în Dobrogea existau 388 de sate. În ele locuiau circa 15.000 de familii: 5.000 turcești, 3.800 românești, 2.200 tătărești, 2.200 bulgărești, 1.000 căzăcești, 700 lipovenești, 300 grecești, 200 țigănești, 126 arabe, 100 evreiești, 59 de familii germane.„Așezarea germanilor în Dobrogea, la 1850, era incipientă. Ei se vor stabili în Dobrogea după 1860 și mai ales după 1878-1880“, spune profesorul Stoica Lascu.
Școli și biserici
“Populația germană a ajuns inițial în Rusia și apoi în Dobrogea datorită sărăciei și neajunsurilor din statele germane. Erau buni organizatori, comparativ cu populațiile locale, care aveau o altă experiență de viață și o lentoare de organizare a vieții private și societare.
Germanii s-au așezat în puține sate din Dobrogea. Semne ale trecerii lor sunt în primul rând satele, frumos așezate, sistematizate: Mihail Kogălniceanu de astăzi (Kara Murat, devenit apoi Regele Ferdinand), Cogealac, Tariverde, Cobadin, Lumina, Albești, cartierul Viile Noi din Constanța, Atmagea, din Tulcea“, spune profesorul Stoica Lascu. Astăzi practic germani nu mai există în Dobrogea.
Germanii se ocupau de agricultură și de meșteșugărit. Aveau mori de ulei, ateliere de tâmplărie, fierărie și croitorie, vospitorii. Cum numărul lor era în creștere, în 1894 începe construirea primei școli germane din Dobrogea, care este finalizată în 1901, cu eforturile Fundației Erhardt Luther (deținută de un proprietar de fabrică de bere), dar și cu ajutorul unei colecte din Germania. A funcționat până în 1940.
Umsiedlung – lungul drum spre casă
Din vara anului 1939, germanii încep să părăsească Dobrogea. Conducerea celui de-al Treilea Reich începuse Umsiedlung-ul – acțiunea de strămutare a germanilor din străinătate. În 22 octombrie 1940, a fost încheiată o „înțelegere de stat“ între Al Treilea Reich și Regatul României, pentru strămutarea a circa 15.000 de germani dobrogeni.„În felul acesta, majoritatea celor 16.000 germani dobrogeni, în special cei fără pământ, s-au strămutat în Germania sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Circa 1.600 de persoane nu s-au strămutat“, notează Wikipedia.
Bunurile lor din Dobrogea au fost preluate de către statul român, care se obliga să plătească prin cereale și petrol. Centrul Împotriva Expulzărilor, o instituție creată în Germania în anul 2000, notează că„la 28 noiembrie 1940, strămutarea germanilor din nordul Dobrogei era încheiată. Prin portul Cernavodă fuseseră transportate 13.979 de persoane“.
Am scris mai multe despre acest subiect în România liberă.
